Pacea din “Te rog sa ma ierti!”

Se intampla uneori sa traim in stari de conflict. Fie ca au fost cuvinte care au ranit sau gesturi care au provocat suferinta, sufletul nu mai are pace din momentul in care cuvintele au fost rostite sau gesturile au fost facute.

Cand spun ca sufletul nu mai are pace nu inseamna ca trebuie sa traiasca un zbucium major. Insa, atunci cand ne amintim de persoana sau situatia respectiva, ceva doare, zgarie in interiorul nostru.

Bineinteles ca de cele mai multe ori ni se pare ca cealalta persoana este de vina si ca ea ar trebui sa repare situatia si sa-si ceara si scuze. Si atunci ne punem pe asteptat ca celalalt sa actioneze, in timp ce noi pastram cu mare grija suferinta, ii facem culcus caldut.

Doar ca acest culcus ne doare. S-ar putea sa-l doara si pe celalalt, s-ar putea sa nu. Astfel incat el s-ar putea sa ni se adreseze pentru a pune pace in relatia dintre noi, sau nu.

Ce facem atunci? Pastram durerea pana la infinit? Este oare sanatos pentru noi? Cu siguranta nu. Orice aspect care ne deranjeaza si asupra caruia nu aducem pace in noi va face ca atat sanatatea, cat si alte rezultate din viata noastra sa se intample la niveluri mai mici decat cele pe care ni le dorim. Eu imi inchipui ca fiecare aspect care ma deranjeaza constituie o piatra grea de picioarele mele atunci cand vreau sa actionez pentru indeplinirea visurilor sau dorintelor mele.

Merita oare o conversatie aprinsa sa ne limiteze libertatea? Merita oare o astfel de conversatie sa ne impiedice sa ne aratam deplin frumusetea fiintei? Merita oare o conversatie sa ne scada increderea in noi? Merita o conversatie sa ne diminuam sau chiar sa abandonam visurile?

Eu zic ca nu. Nu merita nici macar un an, nici macar o luna, nici macar o zi, nici macar o secunda. Doar ca o situatie conflictuala intre noi si o alta persoana sau mai multe asta face: ne limiteaza libertatea, bucuria, scade increderea in noi.

Si puterea de a pune pace in noi si a ne continua viata cu implinire si bucurie este doar la noi. Nu la celalalt, la noi. Tot ce este necesar sa facem este sa spunem “Te rog sa ma ierti!”.

Nu conteaza nici macar sa cautam cine este vinovat, nici de ce s-a intamplat, nici care au fost consecintele. Nu putem sterge nici evenimentul, nici consecintele de pana la acest moment. Dar putem schimba consecintele lui de acum incolo. Si ne putem recapata libertatea, bucuria, pacea.

“Te rog sa ma ierti pentru ca gestul meu te-a deranjat!”

“Te rog sa ma ierti pentru ca nu am stiut sa pastrez pacea intre noi!”

Uneori nu trebuie sa dam nicio explicatie, ci doar sa rostim “Te rog sa ma ierti”.

Este insa foarte foarte importanta atitudinea noastra cand spunem “Te rog sa ma ierti!”. Este necesar ca aceasta sa fie de pace si de acceptare deplina atat a divinului din celalalt, cat si a divinului din noi.

Fiindca sa ne cerem iertare prin a ne diminua pe noi va accentua suferinta si nu va indeplini obiectivul obtinerii pacii sufletesti, a libertatii, a increderii in noi. Intai intelegem ca suntem toti bucati de Dumnezeu, ca putem gresi, ne acceptam greselile noastre si acceptam ca si ceilalti pot gresi. Si atunci cand rostim cuvintele noi suntem foarte constienti de ce dorim sa obtinem: pacea si bucuria trairii in Domnul. Indiferent de reactia celuilalt, noi vom fi facut tot ce tinea de noi pentru ca aceastea sa fie realitate pentru noi. Si asta va fi suficient pentru ca noi sa ne eliberam si sa capatam aripile frumos colorate care ne poarta catre implinirea cu usurinta a dorintelor noastre.

Mai mult decat atat, de cele mai multe ori si cealalta persoana simte la fel ca si noi. Si pe ea o doare, dar si ea asteapta. Si ea se impiedica in toate piedicile pe care ni le punem si noi. De aceea se intampla ca atunci cand noi avem curaj sa cerem iertare si ea o face cu reciprocitate, cu bucurie. Si putem simti atunci inclusiv pacea care se aseaza si in sufletul ei. Si oare ce dar putem face mai sfant unui alt suflet?

Va rog sa nu ma credeti pe cuvant! Ganditi-va insa la persoane cu care sunteti intr-o stare conflictuala si indrazniti sa spuneti “Te rog sa ma ierti!”.

Si tot binele pe care il veti simti sa fie al vostru!