Și cred că fericirea, pacea, armonia din viața mea depind doar de mine. Indiferent de ce se întâmplă în exteriorul meu, le pot avea pe toate acestea oricând îmi doresc să le trăiesc.
Sunt mama lui Teodor-Alexandru, un băiețel de 7 ani și jumătate care aduce toata bucuria Universului în viața mea.
Mai sunt o femeie încrezătoare în intuiția, creativitatea și puterea de a-și materializa visele. Astfel mi-am luat viața profesională în mâini în urma cu 5 ani pentru a construi Fă Bine!, o platformă care generează impact social multiplicat și care a susținut până acum peste 100.000 de persoane.
Și fiindcă am înteles că am un dar în a asculta și susține oamenii, am ales să devin coach și consilier de dezvoltare personală.
Înainte de asta am lucrat 13 ani într-o instituție financiară, oferind consultanță companiilor si persoanelor fizice în legatură cu soluțiile de acoperire a riscurilor financiare și de investire.
Mai sunt o femeie conștientă de darurile ei și pe care imi propun să le manifest in toate aspectele vieții mele. Sunt blândețe, bucurie, încredere, acceptare, frumusețe, recunoștință pentru tot ce sunt și pentru tot ce trăiesc.
Dar nu am fost mereu astfel… nici pe departe.
Aveam 33 de ani când mi-am dat seama că nu-mi trăiam propria viață. Că viața mea era mult prea ocupată cu munca, sacrificând tot ce-mi doream mai mult să am. Că ofeream enorm tuturor în diverse proiecte profesionale, mai puțin celor dragi. Că eram incapabilă să primesc. Că nu puteam cere fiindcă nu consideram că merit.
Și nu am aflat cu blândețe toate cele de mai sus. La 33 de ani viața s-a răsculat împotriva mea. Momentul în care am rămas însărcinată, s-a suprapus cu o serie de evenimente în urma cărora am pierdut tot ceea ce am construit în ultimii 10 ani. A urmat o perioadă în care oameni la care nu m-aș fi așteptat mi-au întors spatele și o depresie si burnout care m-au făcut incapabilă să am grijă de copilul meu.
Am căzut atunci de atât de sus…
Ce mi-a facut cel mai rău? Lipsa totală de iubire de mine însămi și neacceptarea faptului ca oamenii ne pot dezamăgi și că pot avea un comportament contrar așteptărilor noastre.
Așa am început în urmă cu mai bine de 8 ani să caut să înțeleg de ce trăiesc, care este scopul experienței mele aici și acum, care este rostul oamenilor pe care îi întâlnesc, de ce mă confrunt cu anumite situații și multe altele asemenea.
Și am învățat că nu trecutul mă definește ci ceea am ales să fiu astăzi. Pentru a continua să trăiesc, eu am fost obligată întâi să învăț cine sunt eu, să trăiesc în adevăr, cu blândețe, în iubire, in armonie cu mine și cu tot ceea ce există.