Am înteles cu ani în urmă că îmi este frică. De multe lucruri, câteodată de prea multe.

După ce am făcut o lista detaliată a acestor frici am horatat să fiu curajoasă să mi le înfrunt. Cu tenacitate, vehemență, voiam să scap de tot ce mă împiedica să manifest cel mai înalt potențial al meu. Repede. Nu pentru alții, ci pentru mine. Fiindcă vreau să dau sens experienței vieții mele. Astfel că oricât de mult ar fi însemnat să rup din mine pentru a pune încredere în loc, eram ferm hotărâtă să parcurg întreg procesul.

La primele teste ale vieții mi-am dat seama că nu-i chiar așa de ușor. Că doare tare această transformare, chiar dacă este înspre binele meu. Și atunci am cerut să fac schimbările cu blândețe. Am lăsat deoparte securea și am început să tăi fricile cu o toporișcă cu tăietorul din lemn. Eram conștientă că ritmul schimbării nu va fi același, dar suferința era suportabilă, ba chiar comodă câteodată.

Așa am început să mă mint că îmi depășesc fricile. Și mă aglomeram cu foarte multă muncă. Eram atât de ocupată cu a face multe lucruri, mai ales când erau înspre binele celorlalți, încât nu am observat cum acopeream fricile mele sub preș. Cum le lăsăm să existe, ba chiar să crească.

Suntem cumva construiți să nu le putem lasă acolo pentru totdeauna dacă vrem să ajungem la îndeplinirea obiectivelor și a visurilor noastre. Cred că suntem obligați să ne confruntăm cu ele pentru a putea continua să trăim frumos. Bineînțeles că putem alege să nu o facem, dar viață noastră devine în acest caz o mocirlă în care ne vom tot scufunda, în care vom găși mereu vinovați pentru ce ni se întâmplă, în care noi vom fi veșnic neputincioși.

Sunt o femeie perfectă, adică cu de toate, fricile făcând și ele parte din mine Și oricâte ocolișuri fac, oricât încerc să le evit, se întâmplă să ajung în același loc: acela de a alege între frică și încredere. Și atunci când ajung aici îmi amintesc că undeva în trecutul meu am ales să trăiesc frumos. Iar acest gând este ca un șut înainte, curajos – mă obligă însă să recunosc când am greșit; și mă obligă să văd oportunitățile reale din fața mea.

Frica îți șoptește neîncetat să nu acționezi, să nu încerci să faci ceva pentru a schimbă situația, ba chiar îți oferă un sentiment foarte călduț de victimă. De aceea cel mai eficient mod de a-ți învinge fricile este să nu amâni invalidarea lor. Ai înțeles că ceva te face să dai înapoi, fă acum tot ce poți pentru a elimina acest obstacol potențial. Nu îți găsi scuze pentru a face altceva ce ți se pare mai important. Fiindcă fără a depăși această frică acum, te vei poticni tot în ea doar câteva zile, săptămâni, luni mai târziu, când situația va fi muuult mai complicată, de obicei.

Sunt multe cercetări științifice asupra creierului nostru care spun să ne începem ziua prin a face chestiunile care nu ne plac, dificile. Ați observat și voi că acestea sunt de cele mai multe ori activitățile cele mai importante și de care depinde succesul proiectului, visului, obiectivului vostru?

Probabil cărăm cu noi câțiva saci de frici. Poate pe unele nici nu vom apuca să le identificăm vreodată. Fiecare frică nerezolvată este asemeni un lanț legat de picioarele și de mâinile noastre. Fiecare frică depășită cu adevărat ne aduce mai aproape de noi, ne deschide infinite oportunități și de manifestarea celui mai înalt potențial al nostru. Cum ar fi să le privim că pe un joc?

Va doresc să aveți curajul de a vă privi fricile în ochi și de a le topi pe toate, una câte una, bucurându-va de tot ce vă aduce vindecarea lor.