Obisnuiam sa ma intreb de multe ori care este calea mea, care imi este menirea, ce ar trebui sa fac pentru a nu pierde timpul pretios care mi-a fost oferit in aceasta existenta.

De fiecare data adaugam acestor intrebari sentimente de frica, insuficienta, vinovatie, neacceptare, inadecvare. Intotdeauna mi se parea ca ceva este gresit, ca EU AM GRESIT.

De fapt, parca de fiecare data asteptam ca cineva sa-mi spuna ca am dreptate in simti toate sentimentele de insuficienta fiindca reflectau excat cine eram. Nu puneam intrebarile acestea ca sa aflu cu adevarat raspunsul, le puneam pentru a-mi valida parerea proasta depre cine credeam eu ca sunt.

In tot acrest parcurs de intrebari am facut un lucru intelept: am citit mult, am participat la mai multe experiente care au facilitat descoperirea mea si, cel mai important lucru, la fiecare informatie primita sau senzatie traita mi-am permis sa ma insel in ceea ce credeam despre mine. Ce am facut practic a fost sa las ferestre mici mici de lumina care sa improspateze cunoasterea si experienta vietii mele.

Cerand lui Dumnezeu sa ma invete sa traiesc frumos ani la rand, a inceput sa se faca lumina. EU AM LASAT LUMINII SA SE MANIFESTE IN VIATA MEA, era acolo dintotdeauna dar nu ii permiteam accesul la mine.

Ce este diferit acum?

Acum STIU ca fiecare persoana pe care o intalnesc trebuia sa o intalnesc si-mi este benefica.

Acum STIU ca fiecare experienta prin care trec imi este destinata si-mi este benefica.

Acum STIU ca fiecare decor prin care pasesc imi este oferit pentru ca-mi este benefic.

Acum STIU ca de mine depinde sa dau sens fiecarui om, fiecarei clipe, fiecarei greseli, fiecarui decor.

Acum a disparut intrebarea “Este oare aceasta (persoana, eveniment, etc) pentru mine?”. A aparut doar credinta “DA, tot ceea ce traiesc este pentru mine, imi este benefic si este magic. Si DA, aleg sa-l folosesc cu constiinta si recunostinta”.

Si la fel de importanta este constiinta faptului ca tot ce ni se ofera poarta un dar pe care suntem responsabili sa-l revelam in vietile noastre. Fiecare persoana, experienta, greseala, decor, fie ca aduc fericire sau pot genera durere la inceput, ne invita sa crestem ca fiinte si sa fim mai liberi in a manifesta constiinta divina. Intrebarea se transforma in “Cum pot folosi ceea ce am, ceea ce sunt, acest eveniment, aceasta persoana in cel mai benefic mod pentru mine si pentru intreaga umanitate?”

Din CREDINTA si din CONSTIINTA darului fiecarei clipe se nasc PACEA, CURAJUL, STRALUCIREA FIINTEI NOASTRE. Din ele ne putem regenera astfel incat in fiecare zi sa avem mai multa viata in noi.

Va doresc fiecaruia dintre voi sa va lasati sa simtiti credinta ca locul in care sunteti este perfect, ca oamenii cu care sunteti sunt perfecti, ca tot ceea ce vedeti este perfect si sa va lasati sa vedeti darurile lor pentru voi!

Va doresc sa lasati azi toate intrebarile deoparte si sa aveti curajul de a spune DA vietii.

Va doresc sa lasati zidurile voastre sa cada pentru ca lumea si viata sa se poata revela voua in intreaga ei frumusete si bogatie.

Cu IUBIRE,

Maria